Ce au făcut zece voluntari cu o zi înainte să înceapă școala
Ieri, 8 septembrie 2024, chiar cu o zi înainte de începerea anului școlar, am avut prilejul să particip la o activitate total nouă pentru mine în cadrul proiectului „c@rte în sate” al Asociației Eu, tu și ei, unde activez ca voluntar povestaș. Am fost în câteva comunități rurale de la noi din Vrancea: Andreiasu de Jos, Reghiu, Răiuți și Mera, și am dăruit câteva ghiozdane complet echipate copiilor de acolo, despre care știam că ar avea nevoie. Copii harnici și buni, care aveau nevoie să știe că nu sunt singuri și că cineva se gândește la ei. Dimineață, ne-am strâns împreună cu colegii de la Asociația „Smile”, împreună cu care ne-am asociat pentru acțiunea caritabilă, în fața blocului unde se află apartamentul voluntarilor. Am încărcat cele 26 de ghiozdane pregătite dinainte și am pornit pe cărări de munte spre copilașii ce urmau să se bucure de rechizitele pregătite cu dragoste de către voluntarii celor două asociații care au lucrat împreună pentru a strânge fondurile necesare. A fost un efort de echipă pentru că am strâns împreună bani de la trecători, dar și de la diferiți donatori privați, cum ar fi părinți sau prieteni ai proiectului c@rte în sate, inclusiv din Italia.
Greu la deal pentru picioare, dar frumos pentru ochi
Am ajuns cu inima deschisă la copiii de la Andreiașu de Jos, unde am cunoscut o învățătoare dedicată Educației, alături de niște copii prețioși care ne-au încântat cu energia lor. Mă bucur că am reușit să o cunosc pe doamna Mariana Munteanu, o învățătoare care este alături de noi încă de la începuturile proiectului c@rte în sate, o învățătoare care este un exemplu pentru copiii de la școala dânsei. Elevii de la Școala Gimnazială Andreiașu de Jos ne-au încântat cu energia lor, cu zâmbetele și cu îmbrățișările primite. Am vorbit despre viitor, am dansat și le-am făcut urări pentru noul an școlar. Ne-au încărcat cu suficientă energie pentru a porni către satul vecin Reghiu, unde ne aștepta, la primăria din localitate, nenea Niță Brumă, care ne-a transportat cu microbuzul școlar 4X4 spre Răiuți, “un rai mai micuț”, după cum îl numesc copii. Drumul de acces este unul dificil dar în urcușul mașinii am avut parte de niște peisaje absolut superbe deasupra Dealurilor Subcarpatice.
Satul Răiuți a rămas fără școală
Am ajuns la biserica din sat, unde se află mica bibliotecuță din sat, numită și Cărțindarul satului Răiuți, realizată de Asociația noastră, cu ajutorul grupului umanitar #UnițiPentruBine. Răiuți este un sat linișit cu oameni modești, binecuvântat de Dumnezeu cu liniște și aer curat. Denisa, omul nostru de legătură de acolo, a avut grijă să îi anunțe pe copiii carea aveau de primit ghiozdane. Din păcate, ca urmare a numărului mic de copii de vârstă școlară, micuța școală a satului s-a desființat începând din acest an școlar. Doar șapte copii mai urmau aici cursurile școlare. La Răiuți, am cunoscut patru băieți minunați: Marian, Mitică, Gabriel și Ionuț, acesta din urmă fiind un băiețel cu deficiențe de vorbire, un prieten mai vechi al lui Cărțilă și al povestașilor. În acest sat am realizat că oamenii cei mai inimoși sunt oamenii simpli și că fără ei lumea ar fi un haos. Totuși, viața copiilor este grea, cel puțin din perspectiva celor care locuiesc mai aproape de oraș și au acces la tot felul de facilități urbane, cum ar fi magazine, biblioteci, străzi asfaltate sau microbuze care sosesc după orar. Le-am dăruit copiilor ghiozdanele pregătite cu drag, într-un peisaj emoționant. Părintele Mihalcea a ținut un discurs care ne-a făcut să reflectăm mai mult asupra disparităților lumii în care trăim. Am stat cu copilașii de vorbă și i-am întrebat ce planuri au pentru viitor. Din păcate, nu au avut parte de prea multe distracții în vacanța de vară. Tot ce a făcut a fost să își ajute părinții în gospodărie, să muncească din greu alături de adulți la pădure, la fân, la animale, la cules de fructe. Palmele lor bătătorite sunt dovada că sunt harnici și nu se dau la o parte de la munci mai grele. I-am întrebat dacă au călătorit mai departe în vacanță, așa cum alți copii o fac iar răspunsul a fost negativ. Parcă și visele de viitor s-au prăbușit pentru că nu prea știau ce să ne răspundă. Poate de aceea unul dintre micii noștri prietenii a început să plângă cu lacrimi grele copleșit probabil de întrebările primite. Am plecat și noi și copiii cu lacrimi în ochi într-un fel bucuroși că am realizat ceva împreună dar și triști că mai sunt încă destui copii care au nevoie de sprijin pentru a visa către un viitor mai bun.
Suntem fruntași la abandonul școlar
Pe lângă drumurile dificile de acces, închiderea școlilor și dificultățile financiare ale multor familii, pe fondul lipsei locurilor de muncă, fac ca pentru mulți copii frecventarea școlii să fie o adevărată provocare. Datele Monitorului Social arată că rata de abandon școlar în țara noastră este strâns corelată cu rata de sărăcie în ocupare din țară, adică persoanele care au job, dar nu câștigă suficient pentru o viață decentă. Rata de sărăcie în ocupare de la noi este de 14,5%, una dintre cele mai mari din UE și mult peste media europeană de 8,5%.
Cercetările arată că cele două rate (abandon școlar și sărăcie în ocupare) sunt perfect corelate. Datele Eurostat relevă că peste jumătate dintre cei care au renunțat prematur la educație nu lucrează în prezent sau cel puțin nu lucrează în mod formal, cu acte în regulă. Mai mult, în România se înregistrează și cel mai mare procent din UE (34,5%) de persoane care se confruntă cu risc de sărăcie sau excluziune socială, conform datelor Eurostat.
Nu încape îndoială că abandonul școlar este strâns legat de condițiile economice actuale și de lipsa unor politici eficiente ale statului român pentru a se lupta concret cu această problemă. Un raport al Monitorului Social arată că România are în continuare una dintre cele mai mari rate de abandon școlar din Uniunea Europeană, în jur de 16 la sută. Dacă în toate celelalte state ale UE rata abandonului a scăzut în ultimii ani, la noi, a rămas constantă. Tocmai de aceea micul nostru gest de solidaritate este important pentru copiii care, poate, nu visau să care un ghiozdan nou în spate în prima zi de școală. În plus, am aprovizionat cu cărți nu doar ghiozdanele, ci și micuța bibliotecă din curtea bisericii de la Răiuț.
Dansul prieteniei pe uliță
Ultima oprire a echipei de voluntari a fost în comuna Mera, unde am cunoscut o familie cu niște copilași tare scumpi, cu care am dansat în praful uliței și am împărtășit gândurile noastre pentru începutul noului an școlar. Am fost bucuroși să o felicităm pe fetița cea mai mare, Maria, cu ocazia zilei onomastice. Am fost bucuroși să aflăm că îi place nespus de mult să citească povești și să participe la activitățile organizate de doamna bibliotecar Doinița Bălan.
Pentru mine a fost o zi uimitoare, în care am întâlnit oameni minunați de la care am învățat foarte multe, a fost o zi în care am realizat că verbul “a dărui” este mult mai important decât verbul “a primi”.
Mulțumesc colegilor voluntari cu care am împărțit o zi frumoasă de duminică. (Teodora Elena Bratu)
Teodora Elena Bratu este elevă la Colegiul Național „Al. I. Cuza” Focșani și activează ca voluntar în programul c@rte în sate, ediția 2024, intitulată #Cărțindar – ateliere de povești și minibiblioteci pentru copiii din sate, implementat de Asociația Eu, tu și ei cu sprijin de la Administrația Fondului Cultural Național.