Undeva, prin munții Vrancei, există un sat numit Negrilești cu tradiții, istorii și locuri de neuitat. Oamenii din acest sat sunt harnici, gospodari și cu frica lui Dumnezeu. Ca în fiecare loc de pe pământ, și aici există oameni buni și mai puțin buni și oameni speciali care vor să schimbe lumea, așa cum este Nicholas.
Pentru a fi un erou nu trebuie să ai superputeri, trebuie doar să ai un suflet bun și să crezi în tine, dar să și ajuți. Asta ne învață școala din Negrilești în fiecare zi, răspândind speranța în inimile elevilor săi.
Nicholas trăiește împreună cu familia lui: mama Octavia, tatăl Ion și sora lui, Olivia, pe un deal, aproape de o pădure. Locul este minunat și oferă familiei o priveliște care îți taie răsuflarea. Toamna, frunzele ruginii se desprind ușor de ramurile copacilor, dansând îngânate de vânt, iar iarna pădurea se îmbracă în straie argintii, strălucitoare. Primăvara, totul este verde, pomii înfloresc, iar atmosfera este foarte plăcută. Pentru cei doi copii ai familiei, Nicholas și Olivia, pădurea înseamnă distracție, fiind locul în care cei doi se joacă.
Fratele și sora sa străbat în fiecare dimineață pădurea pentru a ajunge la școala din sat, acest loc având o foarte mare însemnătate pentru ei. Acolo învață, sunt fericiți și se distrează alături de colegi și profesori.
În fiecare dimineață, în timp ce își așteaptă sora să se pregătească pentru școală, Nicholas stă pe treptele casei, privește spre pădure și se gândește la ce va face atunci când va fi mare. Visul său este să își continue studiile și să înființeze un ONG care să ajute copiii aflați în nevoie. Chiar dacă va crește, Nicholas nu va lăsa niciodată în urmă satul Negrilești.
Ajuns la școală, băiatul primește minunata veste că va putea participa la un concurs de scriere creativă, același concurs despre care îi povestise prietena lui Măriuca și la care aceasta participase anul trecut. Nicholas află tema compunerii și inima i se umplu de speranță și împlinire. Știa despre ce avea să scrie! Se hotărî să-i povestească lui Cărțilă despre planul său de a ajuta copiii sărmani. Deja se simțea un super-erou, iar faptul că putea să împărtășească gândurile sale cu alți oameni îl bucură nespus. Știa că aceasta este o șansă de a-i convinge și pe alții să facă un bine alături de el.
Orele se terminară, iar Nicholas pornește în goană spre casă. Avea de gând să-i povestească lui Cărțilă despre căsuța lui modestă, cu ferestre mici, un pridvor plin cu florile mamei, două camere mici și un hol. Casa era construită din lut, iar acoperișul era din șindrilă. În ciuda faptului că locuia într-o căsuță mică, bătrânească, băiatul era fericit și bucuros împreună cu familia sa, care creștea animale.
Nicholas se așază la măsuța modestă din fața ferestrei, acolo unde el și Olivia obișnuiesc să își facă temele la lumina naturală, și îi dezvăluie lui Cărțilă planul lui de a fi un supererou. Termină de scris ultimele rânduri, își semnează scrisoarea, iar a doua zi pornește în grabă spre școală. Știe ca va fi un superErou și că își va putea forma o echipă care va salva toți copiii amărâți și triști din lume.
Scrisoare trimisă de Andreea-Izabela Popa pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat în cadrul proiectului c@rte în sate, care a avut tema SuperErou în satul meu. Izabela este elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială „Dumitru Pricop” Negrilești, Județul Vrancea, și a fost încurajată să scrie de profesoara ei de limba română, Lorena Vlad.
Organizat de Asociația “Eu, tu și ei”, prin intermediul programului cultural și de literație c@rte în sate, concursul și-a propus să-i valorizeze pe elevii vrânceni cu aptitudini literare și artistice și să le ofere un spațiu de exprimare și o platformă de condensare a emoțiilor și aspirațiilor. Premiera are loc pe 4 decembrie, însă toate scrisorile intră în cursa pentru votul publicului, care va fi acordat în prima parte a anului viitor.