Mă numesc Alessia, am paisprezece ani și locuiesc într-un sat liniștit și nu foarte mare. Locul meu preferat din satul în care locuiesc este ulița bunicilor care pare a fi mereu veselă și plină de viață; aceasta îmi aduce aminte de copilărie, de momentele în care toată lumea părea a fi veselă, de zilele în care aveam foarte mulți prieteni iar noi ne jucam în fiecare zi împreună și tristețea nu își făcea prezența pe chipurile noastre inocente și angelice. Copilăria mea se regăsește în poala bunicii; stăteam amândouă la umbra salciei din curtea ei plină cu flori colorate și înmiresmate și ne dădeam în leagănul făcut de bunicul meu care zâmbea întotdeauna și făcea orice ca să ne vadă și pe noi zâmbind. Din copilăria mea mai făceau parte și verișoarele mele care sunt și prietenele mele cele mai bune de când eram mici. Bunica ne aștepta cu ligheanul de gogoși pufoase și moi, ea ne făcea mereu prăjituri și ne răsfață. Am crescut într-o lume frumoasă, plină de pace și armonie unde toți oamenii erau buni și se înțelegeau mereu. Așa a fost copilăria mea, luminoasă, veselă și sinceră. Acum că am crescut îmi pare rău că s-a terminat așa de repede și lumea nu mai poate fi la fel ca altădată. Dar oricât de mare ai fi, acolo în suflet tot mai există o variantă a ta mai copilăroasă.
Primăvara, copii merg fericiți în poiană sau în pădure să culeagă ghiocei, zambile și lăcrămioare îmbrăcate cu raze solare.
Toamna ne jucăm cu covorul colorat proaspăt așezat în timp ce copacii sunt triști deoarece coafurile elegante li s-au stricat din cauza prietenului lor, vântul.
Iarna, vântul e liniștit, fumul pătrunde peste tot în sat, copiii se dau cu săniuțele pe covorul moale și lucios al zânei Iarnă.
Vara, vântul este speriat de soarele arzător, păsărelele cântă în cor o melodie care face razele solare să danseze până noaptea când soarele se duce la culcare. Satul meu tăcut așteaptă generații noi sperând să nu fie schimbat niciodată, dar din păcate omul modifică orice deoarece este din ce în ce mai nemulțumit. Îmi iubesc sătucul natal și sper să nu îmbătrânească niciodată.
Scrisoare trimisă de Alessia Rusu pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu” care a avut tema SuperErou în satul meu. Alessia are 14 ani și studiază la Școala Gimnazială Mirceștii Noi, comuna Vânători, Județul Vrancea.
Organizat de Asociația “Eu, tu și ei”, prin intermediul programului cultural și de literație c@rte în sate, concursul și-a propus să-i valorizeze pe elevii vrânceni cu aptitudini literare și artistice și să le ofere un spațiu de exprimare și o platformă de condensare a emoțiilor și aspirațiilor. Premiera are loc pe 4 decembrie, însă toate scrisorile intră în cursa pentru votul publicului, care va fi acordat în prima parte a anului viitor.