Kahlo era un băiețel cu obrajii de un roșu trandafiriu și părul blond ca un fir de aur prețios. Ochii săi negri ca o piatră prețioasă șlefuită de valuri priveau ulițele satului pe care le cunoștea ca pe propria sa palmă. Își plimba picioarele pe melodia sa preferată până într-un moment când totul deveni silențios. Acesta o văzu pe sora sa ai cărei obraji fini erau brăzdiți de lacrimi.
Shanita, o fată cu părul negru ca abanosul și cu ochii albaștri își plângea amarul și golul ce îl avea în suflet. Kahlo a observat și a fugit să afle amarul Shanitei. Ea îl văzu pe al său frate și îi sări în brațe.
– De ce plângi, daraga mea surioară?
Shanita îi povesti că mama și tatal o ceartă pentru că vrea să mearga la școală. Kahlo o dojeni pe sora lui și fugi la părinți să facă pace.
– Chiar dacă este fată, Shanita are dreptul să meargă la școală. Nu îmi place să-mi văd sora plângând, mama! Voia avea eu grijă de ea.
Multe zile la rând Kahlo s-a rugat de părinții săi, dar aceștia nu voiau să îl asculte. Kahalo nu a renunțat la dorința surorii sale și a povestit tuturor despre dreptul fetelor de a merge la școală. În scurt timp vocea lui a devenit mai puternică și mulți părinți au început să-ți lase fetele să meargă la școală.
Astăzi Shanita este avocată, iar lacrimile ei vorbesc despre cel care i-a devenit erou – fratele ei.
Scrioare trimisă de eleva Evelin Toflea, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat în cadrul proiectului c@rte în sate. Caravana cărții, care a avut tema SuperErou în satul meu. De loc din satul Sihlea, Evelin este elevă în clasa a VII-a, la Școala Gimnazială „Principele Șerban Ghica și Principesa Aristita Ghica’’ Sihlea, Județul Vrancea. Îndrumătoarea micuței scriitoare a fost profesoara de limba română Cristina Ene Bărbosu. Micuța Evelin a reușit să îi impresioneze pe jurații concursului SuperErou în satul meu și a fost răsplătită cu premiul Steluța de argint.