Taberele au fost întotdeauna apreciate și dorite atât de copii și adolescenți. Poate vă întrebați: de ce? Pentru că taberele emană o energie unică, care se transmite celor din jur, o energie ce îți cuprinde întregul corp. O poți simți ca o fierbințeală plăcută în tălpile picioarelor, cum te mângâie în palme, cum vibrează în urechi. Poți simți mirosul libertății și al veseliei și, fără să îți dai seama, dobândești o putere neimaginată, care îți permite să înfrunți zilele încărcate și caniculare ale verii fără să simți sete sau nevoia de odihnă. Această energie captivantă îți copleșește și mintea, inima, sufletul. În câteva zile 
petrecute într-o astfel de tabără alături de copii, gândurile tale se rezumă la glume, povești citite cu voce tare și vise care se împlinesc. O astfel de tabără de citit a fost organizată de echipa de voluntari-povestași din cadrul proiectului „Carte și arte pentru copii din sate”, finanțat de Corpul European de Solidaritate, în perioada 17-19 august 2023, în satul Mărăști din comuna Răcoasa, județul Vrancea. Echipa a fost formată din opt voluntari pasionați din liceu, care au fost îndrumați cu grijă de către Silvia Nichita, fondatoarea proiectului #CarteÎnSate. și de voluntarii din grupul de inițiativă.
În prima zi a taberei, voluntarii au ales să dedice activitățile eroilor care au luptat în Primul Război Mondial pentru pacea țării lor, tabăra fiind deschisă chiar în ziua în care se aniversa începerea ofensivei. Prin urmare, majoritatea activităților au gravitat în jurul acestui eveniment istoric, despre care mulți copii nu știau prea multe. Prima activitate a avut loc la biserica Sfânta Maria Magdalena, inima Mărăștiului, care păstrează la intrare semnătura Reginei Maria. Bisericuța din lemn aflată în locul acesteia a fost bombardată în vara anului 1917, iar acest fapt a determinat retragerea armatei germane din sat, eliberând teritoriul de sub ocupație. În corturile de lectură amplasate în curtea bisericii și pe parașutele educative întinse pe iarbă, voluntarii au citit cu și pentru cei mici. La finalul zilei, copiii mai mari au fost provocati să descopere, alături de voluntari, mai multe despre istoria locală și au pornit într-un traseu de explorare a monumentelor istorice din Mărăști, însoțiți de povestitori, într-un joc de tip „Căutarea Comorilor Istorice”.
În cea de-a doua zi a Taberei de Lectură „Prietenii Cărții”, echipa #CarteÎnSate a deschis ușile fostei școli regale, care a fost închisă copiilor din sat, forțându-i să facă naveta până la școala din Răcoasa. Cu această ocazie, a fost prezentată fotografia Reginei Maria și a Principesei Ileana, care au vizitat Școala de Țesătoare „Regina Maria” în anul 1927 și s-au fotografiat alături de copii.
Chiar și în căldura de afară, entuziasmul celor mici pentru lectură a rămas neafectat, hrănindu-și apetitul pentru cunoaștere. Copiii mai mari au luat parte la un atelier artistic, unde au fost încurajați să creeze afișe pornind de la probleme reale, precum poluarea mediului, maltratarea animalelor sau lipsa unei școli și grădinițe în sate. Peste 60 de copii au participat la aceste activități. Scopul echipei a fost să sublinieze importanța redeschiderii Școlii „Regina Maria” pentru copiii satului, poate chiar ca un centru cultural, oferindu-le oportunitatea de a se dezvolta și de a lupta pentru un viitor mai bun prin intermediul culturii, dobândite prin lectură.
În ultima zi petrecută în tabără, copiii și-au prezentat creațiile în fața părinților, bunicilor și a părintelui paroh din sat, Remus Stoian. Au primit Pașapoarte de cititor și au împărtășit bucuria taberei și aprecierea pentru voluntari prin rândurile scrise pe hârtie. Pentru că povestea taberei nu ar fi fost completă fără părerea povestașilor, aceștia și-au împărtășit impresiile despre zilele petrecute în satul-erou Mărăști. Sperăm că această mică poveste vă va transmite aceleași emoții pe care le-am trăit și noi!
Alexandru Sîngerean: “O călătorie în timp… și despre lacătul care o oprește”
Așa a fost tabăra noastră de la Mărăști. Am ajuns într-un sat care la prima vedere pare obișnuit, însă ascunde secrete ale istoriei lumii, acelea fiind monumentele istorice ale Primului Război Mondial. În prima zi, am fost introduși pe urmele strămoșilor noștri, ținând prima activitate cu copiii la biserica din sat, biserică ce a fost reconstruită după Primul Război Mondial, cu ajutorul Societății Mărăști și a Familiei Regale a României. Privirile ne-au fost furate de tablourile ce îi înfățișează pe Regele Ferdinand și Regina Maria, ce sclipeau de atâta frumusețe. În interior, am citit, am desenat și ne-am cunoscut mai bine cu copiii, iar în curtea bisericii ne-am jucat, însă am devenit și mici exploratori lecturând cărțile aduse de noi dar și cele amplasate în Cărțindar, mica bibliotecă din pridvorul bisericii, deschisă de Asociația Eu, tu și ei. Spre final am derulat un concurs de tip „Mărăști Express„, unde am avut de îndeplinit anumite obiective, cum ar fi să facem poze la monumente și case tradiționale sau să cumpărăm ouă de la localnici. Ziua s-a încheiat la Mausoleul Eroilor, care și-a deschis ușa special pentru noi pentru a ne invita să aflăm poveștile eroilor care se odihnesc în criptele dinăuntru. A doua zi a fost și mai interesantă. Cu pași mici și repejori ne-am îndreptat către Școala Regina Maria, care, din fericire, și-a redeschis porțile după mulți ani, datorită Echipei c@rte în sate.
Am fost întâmpinați de copii chiar și din satele învecinate, dornici să citească alături de noi. Fiecare și-a spus numele și cariera la care visează, după care ne-am împărțit în grupe pentru a desena un afiș ce aborda o anumită problemă a comunității ce are nevoie de rezolvare. Copilașii au luat carioci de toate culorile și-au dat drumul imaginației. Mânuțele lor alunecau pe foaia care prindea din ce în ce mai multă culoare. După ce am terminat, am recreat celebra fotografie cu Regina Maria, din 1926, cu copii și educatori din epoci diferite. Încet-încet soarele se culcase și luna își făcuse apariția pe cer. Astfel am încheiat a doua activitate, urmând să ne pregătim pentru ultima zi de tabără.
Este impresionant câtă valoare istorică și culturală are o clădire, dar care nu poate pregăti mințile fragede pentru că are lacătul pus pe ușă. Ține de societate cât și de comunitatea din care facem parte pentru a readuce la viață o bucată de istorie pierdută în abisul timpului. Ultima zi a fost genială. Înconjurați de copii cât și de părinții acestora, am dat startul prezentării soluțiilor la probleme din ziua precedentă. Mulțimea a fost vrăjită de hărnicia și măiestria micuților ce au venit cu idei trăsnite. Pentru a ne lua rămas bun, fiecare a primit un “Pașaport de cititor” pentru că ne-a însoțit în această călătorie de 3 zile în satul Mărăști. În acest mod s-a încheiat minunata tabără de lectură unde ne-am făcut amintiri de neuitat.”
Teodora Tașcă: „Bucurie tatuată și în sufletele voluntarilor”
“M-am integrat foarte rapid în echipa de povestași, fără ca măcar să fac vreun efort. Zilele în tabără ni le-am petrecut cu cei mici, iar serile cu noi, adevărații noi. Jocuri de cărți, povești, gânduri, amintiri ne-am oferit de la cină și până aproape de zori. În prima noastră noapte în tabără am fost trimiși la culcare la 3 dimineața. Seara aceea nu o voi uita. Ea ne-a creat majoritatea glumelor din următoarele zile. La activități am încercat pe cât posibil să mă fac cât mai utilă. Așa i-am cunoscut mai bine pe copii. Îmi plăceau când îmi spuneau să citim mai mult, deși, la început, nu păreau foarte încântați de cărți. Le-am văzut îndeaproape bucuria, fericirea simplă născută dintr-un joc cu parașuta colorată, câteva brățări sau clămițe primite în dar, din scrisul unei propoziții pe o foaie sau alergatul și săritul prin iarbă; bucurie umilă, dar vie în sufletul lor, pe care mi-au transmis-o energic. M-am simțit ca într-o mare familie la Mărăști!.
Cristiana Zainea: “Afundat în energia copiilor, rămâi veșnic tânăr”
“Îmi place cum mereu se întâmplă câte ceva și viața reușește să ne surprindă în mod plăcut. Să stai cu persoane care vin la tine și te întreabă cu ce te pot ajuta, te încurajează, și vezi că se implică mult în tot ceea ce fac îți arată că mai este o șansă de a schimba în bine lumea în care trăim. Poate că nu a existat mereu o coordonare perfectă între voluntari, dar nu a contat. Am avut și probleme tehnice. Asta nu înseamnă că nu ne-am mobilizat să-i distrăm pe copii în alte feluri. A fost prima tabără în calitate de voluntari pentru jumătate dintre noi, am avut zile în care au fost prezenți peste 40 de copii, iar chiar dacă vremea nu a fost mereu în favoarea noastră, ne-am descurcat cât de bine am putut. Am vorbit cu toți copiii, le-am citit (au fost câțiva care nu știau să citească, pentru unii și comunicarea fiind o problemă), ne-am oferit din timpul nostru și ne-am distrat împreună cu ei, ne-am jucat, ne-am alergat și i-am îmbrățișat cu afecțiune, iar fiecare zâmbet ne făcea să ne pară rău că vom pleca de lângă ei. M-am simțit din nou copil. M-am pus în locul lor și mi-am dat seama cât de mult a contat să fim acolo pentru trei zile, iar când am plecat nu am luat cu mine doar bagaje. Am luat prietenii, momente în care am râs, dansat și realizat cât de frumoasă poate fi viața dacă ai lângă tine persoane deosebite.”
Daria Manea: „O pată de culoare”
Cele trei zile petrecute la Mărăști au reprezentat, pentru mine, o adevărată provocare. Acum, după terminarea taberei, pot spune cu mândrie că misiunea echipei noastre a fost îndeplinită cu succes. Nu am avut doar momente frumoase, au existat clipe în care organizarea echipei nu a fost cea mai bună sau nu am reușit să comunicăm între noi așa cum ar fi trebuit, însă, lăsând toate acestea în spate, observăm că am reușit să aducem o pată de culoare în viața copiilor. Am cunoscut oameni speciali, alături de care am legat prietenii și am colaborat, astfel reușind să facem micii oameni din jurul nostru fericiți. Mă bucur că am avut ocazia de a participa în această tabără și, mai ales, mă bucur că am reușit să schimb, chiar și pentru trei zile, viața unor copii minunați.”
Oana Purice: “Instant, am simțit, fără vreun efort, că am niște frați mai mici”
Tabăra Mărăști “Prietenii cărții”, trei zile de poveste în care, de cum am coborât din mașină și am văzut copiii, instant, am simțit, fără vreun efort, că am niște frați mai mici. În aceste trei zile m-am simțit ca într-o familie mai mare: să avem mese împreună, să împărțim tot ce avem, iar seara, după o activitate dusă cu bine la bun sfârșit să ne strângem cu toții într-o cameră și să glumim și să râdem împreună, alături de gazdele noastre minunate, doamna Elena și domnul Ghiță. Deși nu toate clipele au fost “ca la carte”, iar organizarea a fost o provocare, pentru că au fost mai mulți copii decât ne-am fi așteptat, iar cadrele didactice din localitate au lipsit, iar vremea uneori nu a ținut cu noi, totuși, am reușit ca echipă să aducem o pată de bucurie în sufletul copiilor bazată pe lucruri simple: de la foi de colorat care prind viață în ecranul telefonului, jocuri cu parașuta, citit cărți pline de învățăminte și de culoare, îmbrățișări și zâmbete calde ale povestașilor, până la o căutare de comori prin tot satul Mărăști, felii de pizza delicioase și dulciuri. Tabăra aceasta pentru mine este o experiență destul de importantă pentru că m-am putut simți din nou copil, înconjurată fiind de o familie mai mare. De aici nu am plecat doar cu bagaje mari, ci am plecat cu unul în plus, un bagaj plin de amintiri.”
Adelina: „Arăți cam palidă, vrei să îți aduc un pahar cu apa?”
“Această tabără a fost una specială, poate fiindcă a fost prima tabără la care am participat. Am întâlnit copii deosebiți, ambițioși și cu o dorință de a citi enormă, dar care au nevoie de puțin ajutor. Nu am avut așteptări prea mari, credeam că o să fie o activitate normală, că numele copiilor o să fie uitate printre numele serialelor și persoanelor pe care le-am mai întâlnit, credeam… dar m-am atașat emoțional prin simpla întrebare „Arăți cam palidă, vrei să îți aduc un pahar cu apa?”. Am avut parte de două gazde minunate care nu doar că și-au deschis ușa casei pentru a primii nouă persoane, și-au deschis sufletul, pentru că au dorit să ajute copii din satul lor, ce nu aveau un loc pe care să-l numească „bibliotecă”.
Îmi place să zic că acest proiect, c@rte în sate, scrie o carte, o carte despre copii din satele Vrancei. În această aventură s-a mai terminat de scris un capitol, dar din fericire voluntarii mai au foi libere și cerneală.”
Tudor Săcrieru: “Tabăra de la Mărăști a fost cea de-a doua la care am participat ca voluntar povetaș în cadrul proiectului cultural c@rte în sate. Au fost trei zile de foc continuu în care am simțit o oboseala foarte plăcută. Am fost întâmpinați cu o căldură aparte de către copii, dar și de autoritățile satului. Ne-am integrat foarte ușor printre ei și am reușit să ne formăm grupuri de lectură. Am fost, de asemenea, bine organizați, cu mici excepții, bineînțeles, dar cu un target foarte clar în minte, și anume, acela de a le deschide copiilor apetitul pentru lectură prin jocuri și activități interactive și culturale (ceea ce ne-a și reușit). Per total a fost o experiență pe care nu mulți o trăiesc și sunt bucuros că am putut să particip și să ajut. Pot spune din prima că această tabără, care din păcate a durat numai trei zile, a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am avut de când mă aflu la voluntariat. Nu mă așteptam să întâlnesc niște copii așa de prietenoși și dornici să citească și să parcurgă activități interactive cu noi. Mi-a plăcut foarte mult să petrec timp cu cei mici și chiar dacă au existat câteva drame cu cariocile, internetul și foile de colorat, cred că am reușit să le oferim un timp minunat la c@rte în sate. Chiar dacă nu toate momentele și activitățile ne-au decurs conform planului, am fost împreună cu o echipă cu care am cooperat și împărțit sarcinile excelent. Zâmbetele și bucuria copiilor mi-au dăruit energia și voia bună de care aveam nevoie.”
Text coordonat de Tudor Săcrieru. A contribuit Denisa Simion. Ambii adolescenți sunt voluntari în proiecutul Carte și arte pentru copiii din sate organizat de Asociația „Eu, tu și ei” în cadrul programului c@rte în sate.
Mulțumim pentru colaborare Parohiei Mărăști Gogoiu, reprezentată de părintele Remus Stoian, Luminiței Apostol, Fondatoarea Comunității Moștenirea Mărăști – Câmpul istoric, Primăriei și Școlii Gimnaziale Răcoasa. Mulțumiri speciale merg către gazdele noastre, familia Elena și Ghiță Croitoru din Mărăști, care au primit cu drag echipa noastră de voluntari în casa lor pe parcursul taberei, precum și tuturor dontorilor privați care au susținut acest eveniment pentru copii.
