„Hoțul de cărți” de Markus Zusak este o carte care mi-a rămas în suflet, fiind citită de două ori în contexte diferite, dar de fiecare dată cu un impact profund. Prima lectură a fost legată de pregătirea pentru Evaluarea Națională, o perioadă în care abordam lectura mai mult dintr-un simț al datoriei. Cu toate acestea, povestea lui Liesel, o fetiță care găsește refugiu în cărți în mijlocul ororilor celui de-al Doilea Război Mondial, m-a prins rapid în paginile ei. Faptul că povestea este narată din perspectiva Morții oferă un unghi al acțiunii inedit și profund, care m-a făcut să reflectez la suferința și rezistența umană într-un mod diferit de alte lecturi de până atunci.
Cititul aduce speranță, încredere
A doua oară am citit cartea în cadrul provocării de lectură „Carte în sate” dată de Silvia Nichita, coordonatoarea noastră, o inițiativă care mi-a permis să redescopăr plăcerea lecturii, de data aceasta într-un mod mai liber și mai personal. Această lectură mi-a permis să privesc povestea lui Liesel cu alți ochi, observând detalii și semnificații pe care poate le trecusem cu vederea la prima citire. Am înțeles mai bine cum cărțile, pentru Liesel, nu erau doar o evadare, ci și o sursă de putere și conectare cu cei din jurul ei. Într-o lume dominată de război și teroare, cititul devine pentru ea un act de rezistență, o modalitate de a rămâne umană și de a-și păstra speranța.
Experiența mea cu „Hoțul de cărți” mi-a arătat nu doar importanța literaturii în viața noastră, ci și cum fiecare lectură poate aduce noi înțelesuri, în funcție de momentul în care ne aflăm și de perspectiva din care o abordăm. Prima dată am citit cartea cu gândul la examen, dar a doua oară am citit-o pentru mine, pentru plăcerea de a descoperi o poveste care vorbește despre curaj, empatie și puterea transformatoare a cuvintelor.
Cuvintele pot schimba vieți
Consider că fiecare copil, fiecare adolescent ar trebui să citească această carte, deoarece învață despre curaj și compasiune într-o perioadă dificilă și vor înțelege mai bine istoria și impactul pe care războiul îl poate avea asupra oamenilor obișnuiți. Prin ochii lui Liesel, ei pot vedea cum copiii de vârsta lor au trăit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ceea ce îi ajută să aprecieze mai mult pacea și libertatea de care se bucură astăzi. Prin această experiență, am realizat că cititul nu este doar o activitate intelectuală, ci și una profund emoțională, care ne poate influența și modela modul de a vedea lumea. „Hoțul de cărți” este mai mult decât o poveste despre război și pierdere; este o lecție despre cum cuvintele pot schimba vieți, despre cum, în cele mai întunecate momente, cititul poate oferi lumină și speranță.
Această carte m-a învățat că literatura are puterea de a ne face mai puternici și mai conectați cu ceilalți, oferindu-ne nu doar cunoaștere, ci și alinare și mai ales cu această carte am asociat la examen, luând o notă bună la proba de română.
Citatul „Oamenii îmi fascinează într-un fel teribil. Oamenii continuă să supraviețuiască.” spus de Moartea, m-a impresionat profund pentru că subliniază, într-un mod simplu și profund, capacitatea oamenilor de a trece peste dificultățile vieții. Moartea, care ar trebui să fie personificată ca un simbol al finalului, recunoaște aici puterea de a merge înainte, chiar și atunci când viața este extrem de dificilă. Această observație rezonează puternic deoarece reflectă adevărul că, în ciuda tuturor greutăților, oamenii găsesc mereu motive pentru a supraviețui și a spera.
Bianca- Andreea Iftimie este elevă la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” Focșani și activează ca voluntar în programul c@rte în sate, ediția 2024, intitulată #Cărțindar – ateliere de povești și minibiblioteci pentru copiii din sate, implementat de Asociația Eu, tu și ei cu sprijin de la Administrația Fondului Cultural Național.
