„- De ce ești încă aici? De ce te minți singură? De ce încerci să te alini cu gândul că s-au schimbat ?
– Nu încerc să mă alin cu niciun gând, nu mă mint singură. Sunt aici pentru că, așa cum au simțit și părinții mei, așa simt și eu. Au nevoie de mine.
Mereu mi se spusese ca semăn cu tatăl meu pentru că aveam acel abis plin scântei care domnea în ochii mei. El credea că era mai bine pentru o fata să aibă ochi naivi și plini de lumină. Singurele momente în care îmi arata compasiune erau acelea în care mergeam în subsol și exersam disecția. Începuse să se încreadă în abilitățile mele, iar în ultimele săptămâni mi-a permis să deschid și să închid autopsia. În ultima vreme îl însoțem în vizitele pe care făcea mărginașilor satului. Eram mândră, fiindcă începuse să se formeze acea legătură tată-fiică, atipică pentru noi. Am continuat așa până într-o dimineață inundată de valurile acide ale soarelui – dimineața în care tata mi-a îngăduit să plec neînsoțită. Acesta era momentul în care îi puteam demonstra tatei că nu eram novice. Tot parcursul zilei fusese unul banal, dar când am ajuns acasă am realizat că nu mai era. Tot ce rămăseseră era câteva mormane de cenușă și niște rocă topită. Am strâns un pumn de cenușă și am înțeles că pot schimba totul. Nu mai eram acea fetiță neajutorată, cum puteam să demonstrez că părinții mei nu și-au pierdut viața în zadar.
Newt încă mă fixa cu privirea, știa că nu voi da înapoi. O știuse încă din momentul în care venise și mă salvase după incendiu.
– Am înțeles, Liv. Dacă nu te pot opri, atunci nu te voi lăsa să mori singură. Ai aceeași dorința nebună ca tatăl tău.
– Mă bucur că ai rămas cu mine.
Amândoi știuserăm adevăratul motiv al morții părinților mei. Nu voiam să plâng. Eram prea mândră ca să fac asta. În următorul moment mâinile lui Newt îmi acoperiseră umerii. Era întâia îmbrățișare pe care o simțeam cald și curgând spre centrul inimii. În scurt timp avea să se termine toată teroarea.
A doua zi am fost transportați în doua coșuri, fapt pentru care majoritatea drumului nu am putut să văd nimic. Înainte să aplicăm planul de înlăturare a magului Gurama, am primit tot felul vizite. Oamenii ne asigurau că, dacă vom avea nevoie de adăpost în timpul călătoriei noastre, se vor oferi mai mult decât bucuroși. Demonul ce ani la rând le răpise copiii, frații sau părinții, sub pretextul sacrificiului, urma să moară. Călătoria până la tabăra magului a fost lungă, dar ne ținea dorința de a-i ajuta pe sărmanii care fuseseră cândva pacienții tatălui meu, iar acum erau ai mei. În tot acest timp ne-am adăpostit în pivnițele sătenilor, evitând controalele zilnice. Eram atât de bucuroasă că acești oameni recunoscuseră sacrificiul părinților mei. Înainte să pășim în tabăra magului, mâna lui Newt a cuprins-o pe a mea. Nu știam că o simplă atingere te poate umple de atâta putere .
Odată intrați în tabără am primit niște haine ponosite și câteva cârpe din care a trebuit să improvizăm niște șorțuri. În următoarele zece minute îi serveam masa lui Gurama, dar înainte de asta adăugaserăm un strop de „labius” în supa din care ieșeau aburi îmbietori. O singură înghițitură și totul avea să se termine. Am stat în spatele unui perete de pânză albă, privind cu inimile înflăcărate.
Zilele următoare a fost forfotă mare, apoi lucrurile au început să se așeze. Sărmanii nu înțelegeau cum de sunt liberi, nu îndrăzniseră să viseze la acest moment. De pe buzele lor se ridicau rugi pentru eroina care le salvase viața și le adusese în casele lor pe fiica medicului care îi iubise atât de mult.”
Fragment dintr-un viitor roman trimis de Ioana Alexandru pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat în cadrul proiectului c@rte în sate. Caravana cărții, care a avut tema SuperErou în satul meu. De loc din satul Sihlea, Ioana este elevă în clasa a VIII-a, la Școala Gimnazială ,,Principele Șerban Ghica și Principesa Aristita Ghica’’ Sihlea, Județul Vrancea. Îndrumătoarea micuței scriitoare a fost profesoara Cristina Ene Bărbosu. Ioana a fost premiata în acest concurs cu cea mai importantă și strălucitoare steluță literară și anume „Steluța de aur”.
