,,Vreau un ac și un ghem de ața cu care să cos cate un petic ce înmiresmează mantia de fapte bune.’’ 

Mă gândesc cu mult drag la clipele în care intram grăbită în casă după o lungă joacă şi eram amețită,din pragul uşii,de mirosul aromat al placintei de-abia scoasă din cuptor făcută de mama. Intram apoi în camera mea fiind învăluită de mii de desene cu neinfricații super-eroi ce mă fascinau de fiecare dată şi având un zâmbet gingaș de copil atunci când mă uitam cu multă admiraţiei la faptele lor. 

Fiind atât de curioasă puteam vedea inima pură de super-erou în orice. Într-un caine blajin, o multicolora floare parfumată sau într-un copil zburdalnic cu strălucirea sufletului firav ce iese la iveală prin ochii săi plini cu vise hazlii. Păsările călătoare ce străbat îndelungul cer albastru cu norii de mătase,ciripind melodios sunt dragii noştri super-eroi ai vazduhului. 

Mă uitam cu mult talc la un batran ce hrănea nişte blânzi caini ai străzii,punandu-le apa în boluri curate şi mâncare. Inimosului bătrânel ii era foarte drag så aibă grijă de aceștia. Un lucru atât de minuscul pentru unii și atât de uriaş pentru alții mi-a adus cu adevărat  

Vreau un ac și un ghem de ața din coșul de paie al bunicii,cu care să cos cate un petic ce inmiresmeaza mantia de fapte bune. Vreau sa stau pe un confortabil fotoliu fiind înconjurată de grămada de fire neastâmpărate ce prind viața și se joacă umpland covorul de lângă vatra încălzită de focul adormitor, liniştit. Vreau o pătură cu care să acopăr toate emoțiile ce pătrund, parcă temătoare. Vreau ca mantia faptelor bune să nu se sfârșească, pentru a acoperi pe toată lumea ce surâde la fiecare pas. Vreau ca mantia să ne încredinţeze inima eroului ce se ascunde în cămăruța din noi și așteaptă cu nerăbdare să iasă. Vreau ca fiecare să păşim pe prima treaptă a „neințelesului” şi să depășim toate barierele ca într-un final să spunem că suntem proprii noştri super-eroi. Consider că fiecare dintre noi are peticul din mantie chiar in mana sa și își dă voie să îl aşeze pe uriașa mantie atârnată în sclipirea noastră. Satul meu are misterele tuturor super-eroilor deoarece oamenii au sporit coasarea mantiei. Toată lumea poate face ceva mărunt ce ajută mult.tocmai de aceea trebuie sa iti dai voie sa depășești orizontul și să perseverezi în tot ce faci! 

Scrisoare trimisă de Iustina, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat în cadrul proiectului c@rte în sate. Caravana cărții, care a avut tema SuperErou în satul meu. Iustina, are 13 ani si locuiește in satul Urechești, este elevă in clasa a VII-a la școala gimnaziala din satul natal. Iustina ne impărtășește ceva ce o reprezintă ,, Viața la sat mă inspiră in fiecare zi sa evoluez! ‘’. Micuța creatoare, dornică de o schimbare eroică și mândră de satul său, a fost premiată de juriul cu diploma Steluța de bronz din cadrul concursului de scriere creativă.