Era o dată ca-n povești, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un sătuc sărăcăcios și fără culoare, domnit de Regina Tehnolilă. Iarna bătea la ușă în Cărțindar, iar copilașii leneveau pe telefoane, când deodată zăresc pe fereastră un om îmbrăcat în uniformă albastră, cu două valize gigantice după el și o insignă strălucitoare în piept. Mă gândeam cine poate fi acest domn elegant și luminat, căci de când Regina Tehnolilă la învins pe Regele Cărțilă, nimeni atât de avut nu a mai călcat pe aici.
Satul Cărțindar a rămas tot mai trist și înfricoșător de când Cărțilă s-a retras, iar domn
itoarea acestui sat a devenit din ce în ce mai rea. L-am urmărit cu privirea pe acest domn misterios și părea să fie chiar Cărțilă, doar că mult mai tânăr. Am făcut calculele mele matematice și șansele ca acest omuleț să fie fiul Regelui Cărțilă sunt de 99%. M-am apropiat de fereastră, iar fiul regelui se îndrepta către oficiul poștal. Nerăbdătoare și curioasă ca de obicei, am decis să îl urmăresc. Ca să nu fiu prinsă, am găsit o ascunzătoare bunicică în spatele unui dulap plin cu cărți. Neaflând nimic, am început să mă strecor pe unde am venit. Când am dat să plec, o carte parcă mă striga să o ridic de pe podea. Avea un titlu mai neobișnuit, ”Îndrăznești?’’ și era scrisă de Klaus Cărțilă. Un nume ciudat, dar interesant! Mă uit din nou la numele autorului și îmi dau seama că era numele regelui. Se lăsa întunericul, așa că am luat cartea cu mine și am plecat de acolo.
A doua zi l-am văzut pe poștaș prin zona unei clădiri distruse de mii de ani, deși părea suspect, mi-am luat inima în dinți și am decis să-i înapoiez cartea. În același timp l-am întrebat subtil cum îl cheamă, fără să par prea disperată, căci speram din tot sufletul ca acele calcule matematice să nu fi dat greș. Mi-a răspuns politicos cu numele său complet, Klaus al II-lea Cărțilă. Știam eu, iar acum toate se leagă între ele. Klaus al II-lea era un om tare bun, spun asta, deoarece într-o lună de zile de la venirea sa a reușit să redeschidă școala pentru noi și ne-a ajutat să scriem scrisori pentru rudele noastre. La început, acesta a fost profesorul nostru, căci restul adulților din Cărțindar erau absorbiți de răutatea și influența Reginei, dar mai ales a telefoanelor. Că tot veni vorba de Regina Tehnolilă, aceasta a fost foarte nervoasă și a declarat război, doar că, spre supărarea ei, ambele triburi s-au transformat în unul singur, dându-și seama că bunătatea învinge întotdeauna. Klaus a devenit rege, fiind încoronat chiar de tatăl său, Cărțilă, iar aceștia au luptat pentru educația noastră, construindu-ne o bibliotecă publică. Mi-au dat pană și postul de bibliotecară, ceva ce mi-am dorit de foarte mult timp.
Satul s-a transformat într-un loc minunat datorită lor! Toată lumea a devenit mai bună și veselă. Zidurile de altădată acum au prins culoare, iar Cărțindar a întinerit. Cititul le-a demonstrat că binele câștigă întotdeauna, deci acum întrebare e, voi de partea cui vreți să fiți?
Scrisoare trimisă de Lăcrămioara Țigănaș pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat în cadrul proiectului c@rte în sate. Caravana cărții, care a avut tema SuperErou în satul meu. Lăcrămioara are 11 ani si este elevă in clasa a V-a, la Școala Gimnazială ,,B. Șt. Delavrancea’’ din comuna Năruja. Micuța scriitoare a îmbinat lumea ludică cu realitatea în care trăiește, fapt care a facut/o sa primească Premiul Steluța de bronz din cadrul concursului. Lăcrămioara Țigănaș s-a inspirat chiar din întâlnirile cu echipa c@rte în sate și a creat o poveste punându-l în centru pe bătrânul nostru Cărțilă, spiritul cărților de povești.
Felicitări, Lăcrămioara!
