Îmi place să-mi petrec timpul cu Catherine. E o fată în care poți avea încredere, glumeață și prietenoasă. Șochează cu părul blond și drept, ochii verzi ca smaraldul și câteva pistrui pe față. Numele meu e Madison, sunt o persoană modestă și înțelegătoare, generoasă ajutând mereu alte persoane.
În acea vară în care aveam 12 ani, eu și Catherine ne balansam în leagănul cumpărat de tatăl meu, vorbind despre activități pe care să le facem împreună.
– Ce ai zice dacă ne-am juca Monopoly? Mi l-am achiziționat de curând și aș vrea să-l încercăm, am zis eu.
– Știi doar că mie nu-mi plac jocurile de societate, a răspuns Catherine.
– Dar ai vrea să ne jucăm un fel de ,,Super-Eroinele salvează lumea,,?
Mama ne spunea că suntem deja mari și n-ar trebui să ne mai jucăm jocuri de copii mici, însă eu și Catherine eram prea copilăroase și nu băgam în seamă vorbele mamei mele.
-La ce te referi? a întrebat Catherine.
-Am putea schimba niște lucruri în satul nostru, cum fac niște eroine, am spus eu.
Eu și Catherine am confecționat din hainele rămase mici, costume de super-eroine. Ne-am echipat cu tot felul de lucruri folositoare pentru ,,capturarea răufăcătorilor,, , cum ar fi saci de gunoi, mănuși, măști și un pistol cu apă. Ne-am anunțat părinții despre ceea ce voiam să facem și am plecat prin sat în căutarea răufăcătorilor. Ne aflam pe o stradă asfaltată de curând, care părea să fie pustie. Era de-a dreptul îngrozitor. În loc ca gunoaiele să fie aruncate în tomberoane, ele erau aruncate lângă tomberoane, pe jos. Gunoaiele emanau un miros dezgustător, nici nu puteai rămâne acolo. Am făcut doi pași mai în spate.
-Ce ar trebui să facem acum, Madison? întrebă Catherine.
-Eu cred că ar trebui să strângem noi gunoaiele.
Curând, doi băieți care făceau parte dintr-o gașcă de copii mai mari, s-au oprit lângă noi și au început să facă glume răutăcioase.
-Ce credeți că faceți aici? au spus Lucas și Patrik.
-Voiam să strângem gunoaiele de aici fiindcă…
-Ce să faceți? Să strângeți gunoaiele? HAHA! Asta nu e treabă pentru voi. Voi ar trebui să vă jucați cu păpușile!
Eu și Catherine ne-am uitat una la alta și ne-am amintit că niște Super-Eroine adevărate sunt mereu curajoase și înfrâng răufăcătorii. Patrick și Lucas au venit lângă sacii plini de gunoaie, și cu o foarfecă au tăiat toți sacii. Acum, eram înconjurați de gunoaie și de mirosul neplăcut.
-Ce ați făcut? Ne-am chinuit așa de mult. Sunteți chiar răutăcioși!
Băieții au început să râdă și au plecat de îndată de acolo. După încă ceva timp de strâns gunoaiele, eu și Catherine am plecat în căutarea
inamicilor ca să-i „capturăm”. În rucsac aveam fiecare câte un pistol cu apă.
-S-au întors ,,gunoierele-eroine,, a zis Lucas și au început să râdă.
-Ce glumă bună! am răspuns eu.
Am scos pistoalele și am început să-i stropim. Meritau asta. Măcar am reușit să-i învingem pe răufăcători.
În vara aceea oamenii din sat au îneput să fie mai atenți la depozitarea gunoaielor, iar noi ne-am bucurat că au urmat exemplul nostru.
Scrisoare trimisă de Andreea Bardoș, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat în cadrul proiectului c@rte în sate. Caravana cărții, care a avut tema SuperErou în satul meu. Andreea este elevă in clasa a VII-a, la Școala Gimnazială ,,Principele Șerban Ghica și Principesa Aristita Ghica’’ Sihlea, Județul Vrancea. Îndrumătoarea micuței scriitoare a fost profesoara ei de limba română Cristina Ene Bărbosu. Scrisoarea Andreei a fost premiată cu Premiul literar „Steluța de bronz” și intră în cursa pentru premiul de popularitate care va fi acordat de Ziua Copilului 2023.
