Într-una din zilele călduroase ale lunii august, Ana și familia sa s-au mutat într-un nou sat. Anei i s-a părut totul minunat, până într-o zi când se plimba pe stradă și a văzut cum un om aruncă un morman de gunoi în șanț. Ana era iubitoare de ecologie. Ei nu i se păru corect ce face acea persoană și i-a reproșat:
– Domnule, nu este corect cea ce ați făcut! De ce aruncați gunoaiele la voia întâmplării?
– Nici mie nu îmi pare bine să le arunc aici, dar n-am ce face. Primăria nu ne-a oferit tomberoane, iar eu nu îmi permit unul.
– Îmi pare rău! Nu am avut întenția de a vă deranja. Sper că situaţia se va îndrepta. La revedere!
– La revedere!
Ana a stat un timp și s-a gândit. „Poate că primăria nu are destule fonduri, dar situația se poate îmbunătăți și fără ajutorul ei.”
Zilele au trecut și Ana a intrat la școală, în clasa a V-a. A învățat foarte mult, a mers la diferite concursuri și toți banii pe care i-a strâns din burse și premii a vrut să îi investească pentru ajutorul comunității. S-a gândit, s-a gândit, până ce și-a amintit de ziua în care a descoperit că localnicii nu au tomberoane. A discutat cu părinții și a donat banii primăriei pentru achiziționarea acestora. După ce fiecare familie a primit câte un tomberon, situația s-a mai îmbunătățit.
A mai trecut un an, Ana era acum era în clasa a VI-a. După câteva săptămâni de școală, la ora de română, a observat că ai ei colegi nu mai știau să citească. În pauză și-a întrebat colegii:
– Ce s-a întâmplat cu voi? Unde este pofta voastră de lectură?
– Păi, nu ne mai interesează… O, am primit un mesaj.
Atunci și-a dat seama de ce colegii ei nu mai erau interesați de lectură. Ana s-a dus acasă supărată și s-a întrebat „De ce lumea se înrăutățește tot mai mult cu fiecare zi?”. A adormit cu greu și a avut un vis ciudat. A visat-o pe bunica ei, decedată de opt ani, care îi dă o scrisoare pe care scria:
„Draga mea,
Îți mai amintești ziua în care ai împlinit cinci ani și ți-am spus să ții mereu cu binele? Ei bine, văd că te descurci de minune. Fă doar ce îți spune inima, indiferent de părerile rele ale celorlalți. Tu poți schimba lumea.”
Ana s-a trezit devreme, dar plină de energie. Ana avea noi puteri, simțea că trebuie neapărat să facă ceva, orice pentru binele comunității și nimeni nu o putea opri. La școală, a vorbit cu doamna sa dirigintă, cu propunerea de a face un atelier de lectură, și asta chiar repede, altfel comunitatea ar fi avut de suferit. Atelierul a fost inițiat din donațiile de cărți ale Anei și ale unor profesori. Ana știa cum să facă lectura să pară ușoară și distractivă, așa că, pe zi ce trecea, veneau din ce în ce mai mulți copii.
Atelierul de lectură a fost menținut de Ana până a terminat clasa a VIII-a. După ce ea a plecat la liceu, atelierul a rămas pe mâinile verișoarei sale, Cristina, care avea o inimă bună ca și cea a Anei.
Ana a crescut și a împlinit 20 de ani, dar nu a uitat de comunitatea sa. Într-o zi, mergând la o mănăstire la ea în comună, vede o fetiță cu geanta în spate, singură, și o întreabă:
– Unde te duci așa grăbită?
– La școală.
– Dar unde este școala ta, căci nu am văzut-o în drumul meu?
– Este peste 6 km de aici…
– Serios?!.Iar tu mergi singurică până acolo?!
– Da! N-am ce face, nu avem microbuz. Merg din când în când cu o căruță.
– Lasă că se va rezolva cât mai curând
Ana și-a continuat drumul. Când a ajuns la mănăstire, l-a rugat pe bunul Dumnezeu să îi dea putere să facă ceva pentru acei copii.
A mai trecut un an și Ana era acum învățătoare în comuna ei. Trec câteva zile și Ana primește o scrisoare neașteptată:
Stimată doamnă,
Atunci când bunica dumneavoastră a decedat, a lăsat o scrisoare prin care vă transmite că vă lasă moștenire suma de 100.000 de lei. Puteți veni mâine la primărie pentru a revendica suma.
Cu stimă, Primarul Comunei Nereju
Ana s-a bucurat nespus. Cu banii moșteniți de la bunica ei, Ana a astfaltat ulițele satului și a cumpărat două microbuze școlare.
După câțiva ani, Ana a devenit primarul comunei. Toți cetățenii o iubeau și o respectau. A făcut tot ce i-a stat cu puțință pentru ajutorul comunității. De atunci, mulți ani a rămas primarul cel mai apreciat de cetățeni.
# ConcursDeScriereCreativa #CarteInSate
👉
Compunere trimisă de eleva Buzatu Anisia din Nereju, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat în cadrul programului c@rte în sate. #Caravanacărții, cu sprijinul Corpului European de Solidaritate, care a avut tema #SuperErou în satul meu. Scrisoarea ei a fost răsplătită cu Premiul civic #SchimbăLume la mine în sat’. Anisia este elevă in clasa a V-a la Școala Gimnazială „Dimitrie Gusti” Nereju și are vârsta de 11 ani. Aceasta ne mărturiseste câteva dintre pasiunile sale, cum ar fi să citească, să petreacă timpul in natură și să stea alături de prietenii săi.
🎀🍀Autorii celor mai apreciate scrisori vor primi premiul de popularitate si vor avea sansa sa primeasca echipa #CarteInSate in scoala lor pentru un atelier de lectură și devoltare personală. Votul se încheie pe data de 1 iunie 2023, ora 23.59.
LIKE SHARE COMMENT ❤️💛💙