Mereu mi-au plăcut personajele pozitive din poveștile cu supereroi, care ajutau, surprindeau, așezau lucrurile ca oamenii să nu aibă de suferit. Îmi doream să ajut și eu oamenii neputincioși, bătrânii fără ajutor, copiii cu posibilități reduse sau familii cu mulți copii.
Apoi mi-am zis: „ – Cine mă oprește?! Pot să iau inițiativă și singur!”
Așa am pornit într-o duminică dimineața la Biserica din satul nostru, Jitia. Acolo i-am propus părintelui să lipim un afiș la intrarea în Biserică cu „ AJUTOR CU BANI ȘI ALIMENTE PENTRU NEVOIAȘI” , să punem o pușculiță pentru bănuți și o cutie mare pentru alimente, iar cine are posibilitatea să ajute, să pună ce poate și cât poate. Părintele a fost de acord, apoi mi-a povestit că Biserica noastră este gata să cadă din ”picioare”, deoarece este foarte veche și nu a fost bine consolidată. Trebuie foarte mulți bani pentru ea, iar oamenii din sat sunt puțini și bătrâni, majoritatea cu pensii care nu pot ajuta cu sume mari la reconstrucția ei, iar de la Patriarhie sau Episcopie, părintele nu are prea mari promisiuni.
Atunci o altă idee mi-a încolțit în minte! Să mă ofer voluntar la „Visuri la Cheie” , să merg cu ei la cazurile pe care le aveau ei de rezolvat și să le spun și eu despre Biserica noastră din sat.
Le-am scris celor de la „Visuri la Cheie” că îmi plac și apreciez faptele lor și îmi doresc foarte mult să fac parte din echipa lor pe perioada vacanței de vară și că am și eu ceva de făcut în satul meu. Mi-au răspuns afirmativ și au zis că trebuie să ne întâlnim să vorbim. Au fost surprinși să vadă la întâlnire un copil de 11 ani, care vine cu asemenea propuneri. La început au fost reținuți deoarece nu au mai făcut niciodată o Biserică și că va costa timp și bani, dar și că ne vor trebui sponsori. Au acceptat, au luat-o ca pe o provocare și ei!
Am fost la multe cazuri cu ei, și între timp căutam și sponsori pentru Biserica noastră. Am primit bani și materiale de construcție de la firmele care ajutau și celelalte cazuri și de la oamenii cu suflet mare din comunitățile în care am mers cu echipa.
Au început să sosească la Biserică materialele, iar oamenii din sat au sărit în ajutor și a început munca. Au venit cu mic, cu mare, au cărat piatră, moluz, lemne etc., iar femeile din sat aduceau mâncare: gogoși și plăcinte calde, orez cu lapte cu dulceață deasupra, mămăligă cu carne la garniță, tăiței de casă etc. Ne adunam roată pe lângă masă și mâncam cu poftă, la fel cum îmi povestise bunicul că mâncau ei, fiind mulți frați, mâncau puțin și sănătos și se bucurau de ce aveau pe masă.
A durat mult, dar Biserica a început să prindă contur și să se ridice semeață și victorioasă în mijlocul comunei. Eram mândru de inițiativa mea, la fel și oamenii din comună, și da, chiar m-am simțit un super-erou.
Între timp s-au adunat bani și alimente, iar de Crăciun, copiii necăjiți au primit jucării și haine, iar mulți bătrâni singuri au primit alimente pentru sărbători.
Eu și colegii mei de clasă nu suntem doar colegi, suntem cei mai buni prieteni, și pentru că, de multe ori ne doream să ne întâlnim și în afara programului școlar, și ca întâlnirile noastre să fie cu folos, am căutat un spațiu unde să facem o sală de lectură. Nu doar colegii de clasă, ci și de școală au fost încântați de idee și au participat cu cărți, cu materiale de decorat sala și muncă pentru proiectul nostru.
Doamna noastră profesoară de română ,Țuțui Violeta, a auzit de proiectul nostru și a vorbit cu echipa „c@rte în Sate”, iar ei ne-au donat o mulțime de cărți interesante. Acum ne întâlnim cu drag în sala noastră de lectură unde citim cărți, socializăm, bem ceai și mâncăm biscuiți.
Ai un sentiment minunat când știi că ai putut să faci ceva pentru oameni. Puterea exemplului este foarte importantă!
# ConcursDeScriereCreativa #CarteInSate
👉
Scrisoare trimisă de elevul Crucean Răzvan-Ioan, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat în cadrul programului c@rte în sate. #Caravanacărții, cu sprijinul Corpului European de Solidaritate, care a avut tema #SuperErou în satul meu. Scrisoarea a fost răsplătită cu Premiul civic „#SchimbăLume la mine în sat’’. Răzvan are 11 ani și este elev in clasa a V-a, la Școala Gimnaziala Jitia, prof. coord. Violeta Noapteș. Răzvan cântă la orgă, îi place să citească și să joace fotbal. Sufletul bun al lui Răzvan exprimă faptul ca se simte fericit când cei din jurul său zâmbesc. 😊
🎀🍀Autorii celor mai apreciate scrisori de pe pagina de Facebook c@rte în sate vor primi premiul de popularitate si vor avea sansa sa primeasca echipa #CarteInSate in scoala lor pentru un atelier de lectură și dezvoltare personală. Votul se încheie pe data de 1 iunie 2023, ora 23.59.
LIKE SHARE COMMENT ❤️💛💙