E sâmbătă. E dimineață. E soare. E liniște. E frumos. E sărbătoare. Este Ziua Limbii Române. Este ultima zi de vară. O vară de poveste petrecută alături de oameni minunați, darnici și plini de energie, de suflete pure și minți luminate. De tineri care vor să schimbe lumea din jurul lor, să o facă mai bună, mai cultă, mai citită. Simt nevoia să vă mulțumesc, “Copii ai cărților”, pentru inima voastră mare, mare, pentru toate zâmbetele, pentru toate îmbrățișările, pentru toate cărțile deschise și poveștile citite, spuse, desenate, cântate și dansate dar și pentru cele nou create sau pentru cele care se vor zămisli în urma noastră prin satele uitate. Pentru fiecare carte adunată de pe jos și scuturată de praf. Pentru fiecare carte dăruită și pentru fiecare pas adaugat în maratonul “Caravanei de lectură pentru copiii din sate” care a ajuns cu valiza plină cu cărți, povești și jocuri educative la copiii din zeci de cătune și sate din Vrancea. Pentru fiecare noapte albă și fiecare dimineață în care eram rupți de oboseală și totuși am plecat la drum pentru a oferi Bucurie. #BucuriePrinLectură. Pentru fiecare moment de moleșeală plăcută de după, pentru fiecare amintire creată împreună în povestea c@rte in sate, pentru fiecare copil care a plecat fericit, cu cartea la inimă, după întâlnirea cu voi,#POVESTAȘII. Pentru zilele petrecute în căldura de la “garajul lui Cărțilă” sau pentru diminețile în care scoteam somnoroși apa din garajul inundat, dar și pentru momentele în care am așteptat în parcare ca să fim o echipă. Acea ECHIPĂ. #EchipaLuiCărțilăcare îi dă cu sclipici pe copiii care citesc și mai apoi le desenează tricolorul românesc sau inimioare vesele pe față. Ori le pictează și le scriu baloane colorate ori le vorbesc despre zâne și zâni ai cărților, despre fantastice cărți zburătoare, despre Cățelușul Bibliotecar ori de Fetița voia să salveze cărțile pe care nu mai voia să le citească nimeni. O echipă care a muncit pe brânci câte 8 sau 12 ore pe zi, ceasuri intense în care am fost “toți pentru unul, unul pentu toți și toți pentru copii”, în care aveam doar câteva minute să ne strângem lucrurile personale și pe cele ale Asociației și seara ne-am întors toți teferi și fericiți acasă.
Suntem noi TOȚI. Bibliofili sau suferind de abibliofobie, librocubiculariști sau doar oameni care iubesc să citească alături de copii, bunici și profesori “de la țară” pe iarbă, sub copaci sau în copaci, prin școli noi sau care stau să cadă sau biserici vechi, din lemn, piatră și lut, ori prin poienile și curțile oamenilor care ne întreabă uneori dacă nu avem altă treabă mai bună de făcut decât să ne rupem mașina pe drumuri mâncate de trecerea timpului sau – pur și simplu, uimiți de aceea ce facem cu copiii – ne spun că suntem extraordinari și își scot pălăria. Cărțilă sunt și cei care ne dăruiesc cărți bătrâne, sunt muncitorii de la Vrancart Adjud care au salvat o mie de cărți aruncate la gunoi și ni le-au oferit nouă, sunt oamenii generoși, e drept nu foarte mulți, care ne cumpără cărți noi, scumpe, pentru copii. Cărțilă este și AFCN care cofinanțează proiectele derulate de micile ONG-uri culturale cum este și Asociația Eu, tu și ei. Sunt scriitori care ne trimit cărțile lor în pachete frumos ambalate să le ducem la adevărații lor destinatari, COPIII. Sunt profesorii aceia inimoși și uneori blamați care aprind lumina cunoașterii prin orașe și sate, sunt mamele, biologice sau de suflet și bunicile care ne prepară orez cu lapte, ne fac gogoși sau ne trimit lapte proaspăt fiert, mere sau fructe de pădure. Sunt oameni precum Mihăiță care îi ajută pe copiii satului la teme și în casa căruia am deschis o mică bibliotecă pentru copiii din Ursoaia. Sunt#ProfesoriMereuTineri, precum venerabilul Florin Roman care ne-a suit pe toți în mașina dumnealui, botezată Suzi, pentru a ne arăta cele mai frumoase sate cocoțate în munți dar și oameni de poveste din#VranceaArhaică, ultimii mocani adevărați care sunt exact așa cum i-au descris Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti sau Simion Mehedinți. Sunt acei adulți anonimi, poate neștiutori de carte, care îi duc la școală, „în vale”, pe copiii din satele care vor muri, unde școlile s-au închis iar guvernanții nu știu că cei mici nu au nici măcar un cal putere să îi transporte la școală. Da, acei mici eroi ai satelor care ajung la școală pe jos, pe inima căruuței, cocoțați în cupa TAF-ului ori pe motorul de tăiat lemne. Sunt preoți și preotese care știu cât de important este rolul BISERICII într-o comunitate sau toți cei care ne primesc la ei în satele în care găsim școlile încuiate. Sunt cei (re)veniți și de la mii de kilometri, precum Chris Cigolea, sau de mai aproape din orașeșe României, pentru a fi „cărți vii” și a se lăsa citiți, răsfoiți și întrebați de copii.
Sunt angajații de la firme precum Laris Copy Shop, care ne pun în practică, uneori peste noapte, cele mai năstrușnice idei, sunt vânzătoarele atât de amabile de la Brutaria Marco ce ne servesc in timp record în fiece dimineață grăbită și ne cheamă cu caravana în satul lor sau al bunicilor, sunt Marii, Elene, Daniele, Ioni, Andre și Alexandre, cei care ne găzduiesc și cei de acasă, părinți, prieteni, copii, soți, iubiți și iubite care ne susțin ai ne iubesc pe noi și cărțile noastre. Cei care am fost și cei care vom fi. Toți o inimă mare în care scrie:
“Citește, Cărțilă te iubește!”
Iar povestea noastră continuă pentru că în satele dintre dealuri și munți sunt alți ochișori care așteaptă pe ulițe să vină povestasii cu biblioteca lor călătoare, alte mânuțe care vor să răsfoiască cele mai frumoase cărți de povești, alte brațe care vor să ne ofere îmbrățișări și să intre cu noi in lumea cărtilor. Alți copiii care ne întreabă mereu ce trebuie să facă pentru a intra și ei în echipa voluntarilor povestași. Alte povești de succes care se vor scrie în urma noastră, poveștile nebunilor frumoși care umblă cu valiza plină de cărți prin satele risipite la poalele Carpaților și care au creat noi țări și regate, au pornit mici bătălii împotriva inculturii dar și mici biblioteci libere pentru copii care știu acum că o carte necitită este o carte tristă. #CopiiiDeLaSateMerităMaiMultEu, tu și ei, Noi și Voi, Împreună le facem lumea mai bună! 📚🎈🍀
Preluare de pe contul de Facebook Silvia Vrinceanu Nichita, fondator al proiectului c@rte în sate derulat de Asociația „Eu, tu și ei„
