Magia faptelor bune: ,,Deși nu avea de toate, Ana nu se plângea niciodată.’’
Niciun comentariu
Ana este o fată din satul meu, care locuiește alături de bunica ei, Matilda. Ea nu își cunoscu niciodată mama, deoarece aceasta o parasi la naștere. Din câte îi povesti bunica sa, mama avea ochi de un verde smarald și par negru ca abanosul. La fel era și Ana, însă aceasta moșteni obrajii roșii ca focul de la tatăl sau, ce murise în urma cu 5 ani, într-un tragic accident de mașină. De atunci, aceasta rămase cu bunica Matilda care o iubea necondiționat.
Ana avea 14 ani și iubea animalele. Când aceasta a împlinit 6 ani, tatăl ei i-l dărui pe Rocky, câinele sau.
Deși nu avea de toate, Ana nu se plângea niciodată. Bunica îi facu o rochiță roșie ce se potrivea perfect cu pantofii primiți de ziua ei. Fata era elevă în clasa a VII- a și era cea mai buna din clasa. Mereu o făcea mândră pe bunica ei. Ana învăță multe lucruri de la aceasta. Stia să croșeteze, să facă mâncare, să calce, să spele sau să facă curat în casă. Îi plăcea să-și ajute bunica și prietenii oricând era nevoie.
De fiecare dată când îi era dor de tatăl său, privea singura amintire rămasă de la acesta, un ursuleț de plus, micuț si roz. Obișnuia să se plimbe alături de el prin pădurea plină de minuni de lângă sat. Din nefericire, nu putea să se plimbe cu bunica sa, deoarece aceasta era bolnavă. Fata îi făcea de mâncare, hrănea animalele și făcea ordine prin casă. Era Ajunul Crăciunului. Ana împodobea bradul alături de bunica ei. Tot ce își dorea era să se facă bine.
Cu o seara înainte, fetița visă un înger, ce îi vorbea. Acesta îi spunea că, orice dorință și-ar pune, se va îndeplini, cu o condiție, să dăruiască celor săraci câte ceva în ziua Ajunului. Chiar dacă era săracă, iar singura ei jucărie era ursulețul de la tatăl ei și doua păpuși, aceasta hotărî că sănătatea bunicuței era mai importantă decât orice altceva.
Fata găti fel de fel de mâncăruri, o parte din ele pentru cei săraci. Ea pregăti doua cutii mari, pline de mâncare, jucării si alte lucruri. Bunica nu știa planul fetei, aceasta ezita să-i spună.
Când veni ziua Crăciunului, fata le dărui celor nevoiași câte ceva din puținul sau. Toți nevoiașii îi mulțumeau cu lacrimi în ochi. Fata renunță la singura amintire de la tatăl sau pentru a-și vedea bunica fericită și sănătoasă.
Seara, îngerul apare lângă patul său. Uimită, aceasta începe să vorbească cu el, cerându-i să îi salveze bunica. Îngerul îi împlini dorința în schimbul faptelor făcute de ea.
A doua zi, bunicuța parea mai tânără si voinică. Aceasta a fost miracolul celor două, un miracol de Crăciun.
Chiar dacă renunță la ce îi era mai scump, Ana era recunoscătoare pentru cele întâmplate. Cele două aveau sa trăiască fericite în mica lor casă.
De atunci, Ana alături de bunica Matilda, obișnuiește sa se plimbe prin pădurea din apropierea casei.
Ana este eroina satului meu. Este un exemplu pentru toți oamenii din sat, deoarece a renunțat la puținul ei pentru a-i ajuta pe cei săraci din Jitia și pentru a o face bine pe bunica ei. Ana poate fi oricare dintre noi!
Scrisoare trimisă de Păun Andreea-Maria pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat de Asociația „Eu, tu și ei” în cadrul proiectului c@rte în sate. Caravana cărții, care a avut tema SuperErou în satul meu. Andreea este elevă în clasa a VII-a, la Școala Gimnazială din Jitia și a fost încurajată să scrie de profesoara ei Violeta Țuțui Noapteș, voluntar al proiectului c@rte în sate. Caravana cărții, susținut de Corpul European de Solidaritate. Aceasta mică scriitoare, prin povestea sa emoționantă, a impresionat juriul concursului astfel, fiind răsplătită cu Premiul literar Steluța de bronz.
