Ce vreau să devin în viitor este un subiect căruia i-am acordat foarte multă importanță deoarece toată viața mea urmează să decurgă după această alegere.
Sunt sigură că lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult este să devin profesoară de engleză în Japonia. De ce profesoara de engleză? De ce în Japonia? Răspunsul e simplu. Engleza a avut un mare impact asupra vieții mele, chiar de la o vârsta extrem de fragedă. De când eram mică, eu am fost fascinată de aceasta limbă şi de toate oportunităţile pe care engleza le poate oferi. Ca să fiu sinceră, nu cred că mi-am petrecut vreodată o zi învățând engleză. Bineînțeles, toată lumea începe de undeva, dar eu nu am studiat în particular această limbă, ci doar am navigat pe internet şi, la un moment dat, am acumulat suficientă informație şi experiență să pot zice că ştiu această limbă.
Probabil că vă întrebaţi de ce vreau să devin profesoară şi să nu mă duc pe alt profil al cărui focus este tot engleza. Iar eu vă voi răspunde sincer, voi spune că îmi place să explic sau să ajut oamenii să înţeleagă. Deoarece engleza este o limba atât de populară şi folosită global, stau şi mă gândesc câte minți sclipitoare ar putea să avanseze şi să facă lucruri mărețe la nivel mondial, dacă ar şti să comunice şi cu alte persoane. Iar eu vreau să fiu ghidul celor pierduți şi să îi fac să găsească lumina de la capătul tunelului, de unde pot zbura mai departe şi își pot depăși limitele.
Așa am ajuns la ultima întrebare. De ce Japonia? Probabil că vă gândiți că nu are sens să aleg Japonia ci, mai degrabă, Marea Britanie sau Statele Unite, unde engleza este limba dominantă. Păi, sinceră să fiu, ador cultura japoneză. De ceva timp am început să studiez şi limba, iar până acum am învăţat două alfabete din cele trei. Ştiu că mai am mult de învăţat ca să pot spune ca am vreo idee despre ce se vorbeşte în japoneză, dar voi ajunge şi acolo, sunt sigură de asta. De la hainele tradiționale, până la povești şi mâncare pot zice că o iubesc. Îmi dau seama că Japonia are o situație economică cu suișuri şi coborâșuri, dar sunt sigură că până voi ajunge eu să-mi fac un trai acolo, lucrurile vor fi mai bune. Cum e vorba aceea „Oricât de întuneric ar fi afară, soarele va răsări din nou.” Bine, chiar dacă noaptea despre care vorbesc eu nu durează o zi sau două, ci poate chiar câţiva ani, este important să ne amintim la fiecare obstacol că totul se va rezolva. Cred că aceasta este mentalitatea pe care trebuie să o ai ca profesor, de a-i încuraja atât pe alţii, cât şi pe tine însuţi.
Cred că v-aţi dat seama cât de mult îmi place mie engleza, dar după toate cele spuse sper că nu aţi avut impresia că nu îmi iubesc limba natală. O ador! Acesta este şi motivul pentru care am ajuns să scriu astăzi acest text. Este o limbă destul de grea, mai ales gramatica, dar merită efortul, este o limba deosebită, pe care o voi ţine mereu în inima mea, indiferent dacă sunt peste hotare sau nu.
Lucrare trimisă de Raissa Maria Marin, clasa a VI-a, Liceul Teoretic „Duiliu Zamfirescu” Odobeşti, Prof. îndrumător: Alina Elena Galan, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu” organizat de Asociația Eu, tu și ei Focșani în cadrul programului c@rte în sate. Raissa este pasionată de limba engleză și cultura japoneză. Concursul a fost organizat în cadrul proiectului #Cărțindar – Ateliere de povești și minibiblioteci pentru copiii din sate cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), în cadrul sesiunii II 2024.