Visul lui Sebastian: O arenă la el în Câmpuri

Erou în satul meu

Câmpuri e comuna mea cea dragă în care locuiesc de 11 ani, adică de când m-am născut.
Locuiesc împreună cu părinții mei într-o casă foarte dragă mie. Aici am petrecut cei mai frumoși ani ai mei de până acum. Oriunde m-aș duce: în excursii, plimbări scurte, vizite, tot acasă la mine, în comuna mea e cel mai bine.
Chiar dacă îmi este așa de dragă aș dori ca și comuna mea să fie îmbunătățită. Mi-ar plăcea să existe un parc, un loc de joacă, unde să mă pot întâlni cu prietenii. Un alt exemplu ar fi că eu sunt pasionat de fotbal și am tot ce îmi trebuie pentru asta: echipament, crampoane, mă și antrenez pentru asta, dar cu toate acestea mi-aș dori o Arenă Națională în locul terenului mic de fotbal din curtea școlii. Nici în visele mele cele mai frumoase nu s-ar îndeplini.

Dar nimeni nu ne împiedică să visăm.

Eram odată pe drum și i-am auzit pe cei de la primărie că ar vrea să se apuce de Arena Națională, doar că ei nu aveau bani de materialele necesare. Așa că eu ambițios de mic, mi-am făcut o cutie de donații și am pus-o în centrul comunei pentru a putea strânge cât mai mulți bani, iar apoi să le ofer banii celor de la primărie să cumpere cele necesare. A trecut o zi, două, iar într-o noapte s-a declanșat alarma fiindcă un castor-robot a furat cutia cu banii strânși.
Cum am auzit, am și plecat să mi recapăt banii. Mi-am luat sabia cu laser și arbaleta și am fugit cât de repede am putut. Ajuns la destinație am văzut cutia goală, iar lângă ea niște urme de lăbuțe. M-am luat după ele și, nici la 10 metri distanță, l-am găsit pe acel castor numărând banii. Imediat a urmat bătălia: i-am tras cu arbaleta direct în mână, iar el a început să țipe, doar că el avea două abilități: să se facă invizibil timp de 30 de secunde o dată la 5 minute și să și refacă 50% din viață o dată la 30 de minute.
Cum m-a văzut, imediat a reacționat și a aruncat în mine cu un briceag. M-am ferit și l-am atacat cu sabia luându-i 80% din viață. Castorul s-a făcut invizibil și mi-a dat cu gheara pe la spate, luându-mi el acum 10 %din viață. În același timp și-a refăcut 50% din viață, dar eu i-am luat 20% cu arbaleta și am sărit și cu sabia, punându-l la pământ.
În cele din urmă am reușit să mi recapăt banii, iar în dimineața următoare am fost mândru de mine, că am putut să le ofer celor de la primărie suma de care era nevoie pentru Arenă.
În doi ani, Arena a fost gata.
Cu un pic de ambiție, totul este posibil.