Visul Andrei: „Îmi doresc cu mare ardoare să ajung psiholog pentru copii”
Niciun comentariu
Salut! Numele meu este Andra, iar la cei 13 ani ai mei pot spune că am descoperit cum se simte un pește pe uscat, anxios. Ultimii ani din viață mi-au fost puși la încercare de către creierul meu care gândește prea mult și care îmi dă unde electrizante de neliniște în tot corpul.
Cu toate acestea, eu nu mă dau bătută, ba chiar mai mult, mă lupt cu stările acestea insuportabile, iar pe viitor vreau să le combat chiar prin știință. Din această cauză îmi doresc cu mare ardoare să ajung un psiholog pentru copii, în special.
Dar de ce, Andra, pentru copii? Foarte simplu, pentru că știu cum funcționează creierul anxios al unui copil, eu am unul chiar acum. Știu că pare stupid sau de neînțeles pentru unii, mai ales pentru părinți sau oameni mai în vârstă, care nu au trecut prin asemenea sentimente. Însă timpurile s-au schimbat, așa și noi, copiii.
Totuși, viața mea nu vreau să fie doar între cărți și muncă. Vreau să am părinții aproape, să îi privesc cum îmbătrânesc lângă mine și la le ofer tot sprijinul de care au ei nevoie, așa cu mi l-au oferit și ei la rândul lor.
În încheiere, vreau să spun că viața este foarte grea, și asta o spune un copil la 13 ani, însă nu înseamnă că acest drum anevoios nu are și priveliști superbe.
Lucrare trimisă de Răducan Andra, 13 ani, de la Școala Gimnazială Biliești, profesor coordonator Violeta Mariana Grigorică, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu” organizat de Asociația Eu, tu și ei Focșani în cadrul programului c@rte în sate. Concursul a fost organizat în cadrul proiectului #Cărțindar – Ateliere de povești și minibiblioteci pentru copiii din sate cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
