Recomandare de lectură: Ce putem învăța de la un copil?

• Tinerii din proiectul cultural c@rte în sate recomandă cărți pentru citit în vacanța de vară. Invitata de astăzi este Maria-Laura Ceaușu din comuna Movilița, care tocmai a fost admisă la Colegiul Național Unirea din Focșani. Ea ne recomandă cartea   „Distanța dintre mine și cireș“ de Paola Peretti

Înainte de a trece la recenzia acestei cărți atât de simple, dar care are un impact semnificativ asupra cititorilor de toate vârstele, doresc să scriu câteva cuvinte și despre autoarea noastră, Paola Peretti. Aceasta s-a născut în Italia, provincia Verona, locul în care locuiește chiar și astăzi. În urmă cu mult timp, a fost diagnosticată cu Stargardt, o boală genetică rară. Aceasta îi afectează vederea, iar tratamentul încă nu a fost descoperit. Netratată, ea duce la orbire.

   „Distanța dintre mine și cireș“ urmărește povestea Mafaldei, o fetiță curajoasă de numai zece ani, care află că în câteva luni își va pierde complet vederea din cauza bolii de care și scriitoarea suferă. Inocența vârstei o ajută să treacă mai ușor prin vestea care ar dărâma și un adult, ea comparând afecțiunea cu un norișor care se mărește pe timp ce trece.

„Toți copiii se tem de întuneric. Întunericul este o cameră fără uși și fără ferestre, cu monștrii care te prind și te mănâncă în tăcere. Însă mie nu mi-e frică de întuneric: Întunericul îl am înăuntru.“

În urmă cu trei ani, ea a scris o listă cu lucruri la care ține foarte mult, precum număratul tuturor stelelor pe care le poate vedea noaptea și cățăratul în cireșul din curtea școlii. Multe dintre ele încep să fie tăiate cu o linie orizontală din cauza afecțiunii, iar copacul ajunge să arate precum o siluetă încețoșată chiar și de la apropiere.

„-Când o să fiu în întuneric, o să mă trimiteți la școala de culori?“

Mafalda nu trebuie să se confrunte doar cu diagnosticul, ci și cu toate schimbările care au venit în același timp cu el. Unii prieteni dispar, dar vin alții noi și o acceptă împreună cu norișorul pe care îl poartă cu ea. Persoanele din jur o privesc altfel, deoarece este un copil special, iar unii încep să se îndepărteze.

Așa cum am menționat și la început, cartea este scrisă într-un mod simplist, astfel încât toată lumea să o poată citi, de la cei mici până la cei mai mari. Empatia, curajul, speranța și determinarea sunt doar câteva aspecte care reies dintre rândurile romanului. Cititorii vor privi o afecțiune rară prin ochii unui copil, dar oare câte putem învăța de la o fetiță de doar zece ani? (Maria-Laura Ceaușu)