De când eram mic, visam să devin informatician, dar nu știam cum să găsesc pe calculator lucrurile care mă ajutau să îmi îndeplinesc visul. Așa că am rugat-o pe mama mea să mă înscrie la niște cursuri de informatică. La început, doamna profesoară m-a învățat să desenez pe programul “paint”. Pentru mine a fost foarte greu să mă acomodez cu colectivul de acolo. Toți știau să lucreze perfect, dar eu desenam doar lucruri simple cum ar fi: floricele, case, peisaje etc. Îmi doream foarte mult să fac programe și lucruri diferite, nu doar să desenez.
Am vorbit cu părinţii mei și m-au mutat la altă doamnă. Lucrurile stăteau altfel. Aici trebuia să concepi etapele unor jocuri și să rezolvi operații logice. Mi se părea foarte greu, dar eram foarte atent atunci când doamna explica. Când ajungeam acasă exersam și eram fericit de fiecare dată când reușeam. După un timp, am început să lucrez la un joc cu animale pe care trebuia să le hrănesc. Când terminam nivelele jocului, doamna trebuia să îl promoveze pe pagina ei, pentru a fi jucat. Era perfect funcțional, doar mai aveam de făcut câteva comenzi, care erau foarte greu de executat. Doamna încerca să-mi explice cum aș putea rezolva această problemă, dar tot nu înțelegeam nimic. Ușor, ușor cu multă răbdare din partea doamnei, mi s-a luat parcă o ceață de pe ochi și am început să înțeleg.
Eram foarte fericit pentru că eram pe calea cea bună să îmi îndeplinesc visul. Din momentul acela, m-am gândit mai bine și am început să concep un joc nou, pe nume „Luptătorii 2”. Scopul era să lupți până la moarte pentru a cuceri teritorii noi, pentru a duce la bun sfârșit jocul. Este destul de complicat să reușești, dar am făcut câteva conexiuni, am rezolvat niște labirinturi și am reușit. Trebuia să muncesc foarte mult la el și să-mi petrec timpul liber în fața calculatorului. Uneori era plictisitor, alteori distractiv, dar mă gândeam că o să reușesc să concep cel mai bun joc făcut de un copil din regiune. Am fost nevoit să-mi cheltuiesc toți banii strânși ca să fac grafici cât mai performante. La un moment dat, aveam nevoie de un om de bază ca să mă ajute să finalizez proiectul cât mai repede, așa că am rugat-o pe doamna mea să mă ajute la lucrurile mai sofisticate cum ar fi: abilitățile contra-cost, puterile care te ajută să capturezi teritorii, skill-urile care te ajutau să devii invizibil. Lucram la acest joc de deja doua luni și mă apropiam cu pași repezi spre final. Trebuia să fac designul și era gata. În sfârșit l-am terminat. Jocul meu a avut succes. A devenit foarte viral.
Visul meu devenise realitate și o să continui până voi reuși să devin un IT-ist renumit. Nu mă voi lăsa până nu voi îndeplini această dorință a mea. Voi munci până voi izbuti!
Lucrare trimisă de Ştefan Alexandru Giurgea, clasa a VI-a, Liceul Teoretic „Duiliu Zamfirescu” Odobeşti, Prof. îndrumător: Alina Elena Galan, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu” organizat de Asociația Eu, tu și ei Focșani în cadrul programului c@rte în sate. Ştefan Alexandru este pasionat domeniul IT. Concursul a fost organizat în cadrul proiectului #Cărțindar – Ateliere de povești și minibiblioteci pentru copiii din sate cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), în cadrul sesiunii II 2024.
