„Viața, un tablou neterminat,
Viața, un tablou frumos pictat,
Viața, o pasăre în zbor,
Dar asta este doar viața lor.
Nu a mea, căci eu doar scriu
Sunt un robot uman și viu,
Eu m-am născut controlat
dictat, certat, dar nu iertat.
Iertat de cine?
Iertat de mine.
Singura persoană
De care îmi e teamă.
Singura persoană pe care n-o cunosc,
Singura persoană pe care-o urăsc.
Ce pot să fac? Ce pot să fiu?
Cum pot să mă autodescriu?
Când nici nu știu cine-s într-adevăr
Când nici nu știu de ce mă supăr.
Mă gândesc să fiu actor,
Să m-ascund în spatele măștilor,
Să mă pierd prin roluri mii
Și să îi pot mulțumi
Pe toți care mă judecau,
Pe toți care mă neglijau
Să arăt cine pot fi,
Să arăt cine voi deveni.
Să mă admire în sfârșit,
Să am un imens reușit.
Da, voi fi actor!
Voi experimenta de zor
Zeci de vieți si de scenarii
Sute de personalități
Să nu mă las în mâna sorții.
Să fiu cine doresc,
Să fiu persoana pe care-o iubesc,
Să fiu cu adevărat eu.
Lucrare trimisă de Laurențiu-Emanuel Pană, clasa a VIII-a, de la Liceul Teoretic „Duiliu Zamfirescu” Odobeşti, Prof. îndrumător: Alina Elena Galan, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu” organizat de Asociația Eu, tu și ei Focșani în cadrul programului c@rte în sate. Laurențiu este pasionat de artă și este descris de profesoara lui ca fiind serios, sensibil, pasionat de artă, poezie, conștiincios și foarte responsabil. Concursul pentru copii a fost organizat în cadrul proiectului #Cărțindar – Ateliere de povești și minibiblioteci pentru copiii din sate cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), în cadrul sesiunii II 2024.
