Citește povestea Dianei, viitoare profesoară de limba și literatura română!
Niciun comentariu
„Ce vrei să te faci când vrei crește?”. Aceasta este întrebarea pe care fiecare copil o primește de la adulții din jurul lui mai devreme sau mai târziu, însă nu toți au șansa de a-și îndeplini acest scop în viață.
Trăiesc în mediul rural, o comunitate unde s-au născut cele mai frumoase amintiri ale copilăriei mele alături de prieteni, familie și ulița netezită de pașii noștri. Când a venit momentul să îmi încep unul dintre cele mai frumoase capitole ale vieții, școala, satul meu nu a putut să-mi ofere ceea ce urma a-mi fi temelia unui început ca elevă. Astfel am fost nevoită să zbor precum păsările călătoare într-o nouă casă a învățării, ce urma să-mi devină prietenă mulți ani. Am plecat pe acest drum fără o dorință bine întemeiată, în mintea mea era un singur lucru: vreau să fiu o persoană respectată şi să îi ajut pe cei din jurul meu. Datorită doamnelor mele învățătoare am deprins tainele învățatului și plăcerea de a ști. La orele de limba română eram foarte activă, dorindu-mi să învăț a scrie mai devreme de începerea clasei întâi, pentru a-mi putea așterne gândurile pe hârtie și potoli setea de creativitate. Îmi place foarte mult să fac compuneri, să dau viață unor personaje, unor întâmplări petrecute în tărâmuri cum numai în basmele cunoscuților autori sunt, dar totodată să îmbin și realitatea. Pe parcursul ciclului primar, mi-am descoperit îndeletnicirile și meseria pe care mi-o doresc în viață: profesoară de limba și literatura română.
Când am trecut pragul clasei a patra și am pășit sfioasă în necunoscutul gimnaziului, am întâlnit mulți oameni pentru care mi-am oferit tot respectul și admirația, aceștia fiind profesorii mei. Acest nou capitol a venit odată cu persoana care îmi este un exemplu în viață, doamna mea profesoară de limba română. Dumneaei ne-a transmis şi nouă elevilor săi, dragostea față de literatură, poveste, lectură şi compunere. Orele alături de doamna sunt prilejul de a învăța mereu și mereu lucruri despre frumoasa limbă pe care o grăim.
Acum sunt o adolescentă cu un vis măreț, să ajung studentă la “Facultatea de Litere” din Iași, pentru ca mai apoi să profesez în calitate de cadru didactic, astfel putând să ajut copiii din mediile dezavantajate pentru a-și realiza visurile. Totodată, marea mea dorință este să le reaprind elevilor flacăra speranței că se poate învăța și în satele lor, deoarece și eu am avut o situație asemănătoare.
Aș vrea să-mi pun amprenta pe viața pe care o trăiesc scriind cărți pentru copii, ca aceștia să trăiască într-o lume de poveste, fără griji, cu educația necesară și speranța că tot ce ne propunem este posibil prin perseverență, muncă și sprijin.