Ștefania Daria Spătaru: „Vreau să fiu o voce a satului meu” 

Dragă Cărțilă,

Din vechime, satul meu a fost populat de oameni harnici, credincioși și mereu săritori. De aici au plecat oameni de bază în societate: doctori, profesori, învățători, preoți, dar și avocați renumiți.

Din punct de vedere geografic, el este privilegiat deoarece nu este inundabil. Are foarte multe căi de ieșire spre satele vecine. Un râu important care mărginește satul, este Siretul. 

Cutreier și acum câmpul satului unde au avut loc cele două războaie mondiale. Rămân marcată atunci când mă gândesc că umblu pe pământul pe care au călcat și au murit mii de oameni și văd că timpul nu a schimbat drumul pietruit care leagă acest sat de restul satelor din comuna. Un drum plin de praf care domnește neasfaltat din negurile timpului. Acum, istoria, legendele, freamătul și jocurile copiilor de odinioară mai sunt povestite de câteva bătrânici care mai ies duminica la poartă.

Ce-mi doresc eu?

Este o întrebare cu foarte multe răspunsuri. Aș putea începe cu asfaltarea drumului,  de care întreabă toți oamenii care trec pe aici și care chiar se feresc să mai vină în sat? Un magazin  din care să ne luăm măcar o pâine caldă și pachet pentru școală? O farmacie la care ne putem duce cu încredere atunci când nu ne simțim bine?  Chiar și o școală, de care avem neapărat nevoie ca să nu mai fim nevoiți să facem naveta în alt sat ? Sau un strop de civilizație, cum ar fi gaze, canalizare și internet, care pentru noi sunt doar un vis? Fiecare locuitor își dorește câte un pic din fiecare. 

Da, vei spune că sunt visuri, dar îmi doresc să-mi fac satul cunoscut lumii. Vreau să fiu o voce a satului meu. 

Probabil te întrebi unde este acest sat, cum se numește. Îți  dau șansa să ghicești. Îți ofer niște  indicii….. În luna iunie vei găsi cireșe parfumate și te poți răcori cu o limonadă rece cu aromă de mentă din gradina bunicii. Vara, zmeura și căpșunelele sunt reginele grădinii, pentru că sunt cele mai greu de cules. Toamna, crizanteme ciufulite îmbracă porțile oamenilor gospodari. Și….aș putea continua.. Numele satului a fost pus de străjerii care apărau ținutul. Ai ghicit? Hmmm, nu cred! Îți spun eu?  Străjer al timpului trecut, prezent și viitor, satul meu va rămâne cu numele de Străjescu din județul Vrancea.  El vă primește cu brațele deschise să pășiți pe urmele istoriei care va domni mereu pe aceste meleaguri!                                                                       Cu drag ,

                                                                                                                                            Ștefania

Compunere trimisă de Ștefania Daria Spătaru, clasa  a VIII-a, Școala Gimnazială „Petrache Blîndu”, sat Ciușlea, Prof. coord. Alina Murgeanu, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat în cadrul programului c@rte în sate. #Caravanacărții, cu sprijinul Corpului European de Solidaritate, care a avut tema #SuperErou în satul meu. Ștefania este pasionată de desenat și îi place să lucreze în gradină alături de părinți. Scrisoarea ei a fost răsplătită cu un premiu special pentru creativitate acordat de Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea,  partener al proiectului c@rte in sate, prin intermediul dnei Oana Raluca Boian 

Felicitări!

👉🍀Cele mai reușite scrisori ale copiilor sunt publicate pe pagina carteinste. Prin această campanie ne-am propus să-i promovăm pe copii și ideile lor cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului, 2023. Pentru că ei sunt adevărații eroi ai acestui proiect