Mă numesc Paizan Elena și sunt elevă în clasa a VI-a a, la Şcoala Gimnazială Păunești. Pot spune despre mine că sunt o fată norocoasă deoarece m-am născut într-o familie frumoasă, cu părinții tineri care muncesc din zori și până seara târziu să-mi ofere mie și surorii mele educație bună și un trai decent.
Ne-am întors de câțiva ani din Italia și ne-am adaptat cu greu situației de viaţă aici. Viața la țară este nu imposibilă, cu oameni diferiți și cu concepții diferite de gândire. La fel și colegi de la scoală sunt diferiți. Unii sunt fițosi și mai lăudăroși, alții mai simpli și mai modești. Unii se laudă cu cel mai performant telefon, cu cea mai bună bicicletă sau cu cea mai tare maşină a părinților, alții se laudă cu ultima carte citită sau nu se laudă și-i ascultă pe ceilalți.
Eu sunt o fată simplă, modestă, prietenoasă care se împrietenește repede cu cei din jur, miloasă, îmi place să-mi ajut colegi la nevoie, asta făcându-mă mai puternică și dându-mi mai mult curaj.
Aṣa m-am apropiat de Cristina, colega mea de la casa a VII-a, care este o fată simplă, ce provine dintr-o familie nevoiașă cu doi frați mai mari, cu părinții mai în vârstă, care din cauza problemelor în familie și a unei slabe educații nu au ajuns bine.
Recent, am hotărât împreună cu colegii de clasă să mergem într-o excursie de două zile. Pentru că au mai rămas locuri libere au mers împreună cu noi și elevi de la clasa a VII-a. În autocar s-a așezat lângă mine Cristina, o fată timidă, retrasă cu care m-am împrietenit foarte repede. Ea nu avea telefon, nu avea bani de cheltuială și care m-a impresionat cu povestea vieții ei. Ea mi-a spus că este fericită chiar dacă în fiecare zi după ore merge cu vacile și cu mieii pe islazul comunei la marginea satului, chiar dacă muncește mult acasă și merge și cu ziua la muncă la oamenii din comună, chiar dacă nu are telefon, și chiar dacă unii colegi râd de ea. Este fericită că este alături de familia ei. Mi-a povestit că anul trecut a fost dusă la un centru de plasament dar a dorit să se întoarcă acasă, la familia ei, la condițiile grele de viață, numai să fie alături de părinți. Am aflat că ea nu-şi plătise excursia urmând să o plătească când va primi bursa sau alocația. Cu greu a acceptat un suvenir de la mine spunându-mi că o să mi-l plătească. Am hotărât împreună cu părinții mei să-i plătesc excursia din economiile mele și să o mai ajut din când în când. Pentru mine Cristina este un model, un erou care își sacrifică copilăria muncind să-și ajute părinții să se întrețină. Am invatat de la Cristina că cel mai important în viață este să te bucuri de familie, de puținul ре care îl ai și că noi, oamenii, ar trebui să fim mai buni, să ne ajutăm la nevoie și să dăm din puținul nostru si celorlalți.
# ConcursDeScriereCreativa #CarteInSate
👏
Scrisoarea trimisă de Elena Paizan Elena, elevă în clasa a VI-a la Școala Gimnazială Păunesti, profesor coordonator Maricica Novac, pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat în cadrul programului c@rte în sate. #Caravanacărții, cu sprijinul Corpului European de Solidaritate, care a avut tema #SuperErou în satul meu. Scrisoarea Elenei a fost răsplătită de juriul concursului cu Premiul civic „c@rte in sate pentru lumi curate’’. Felicitări!
🍀 Autorii celor mai apreciate scrisori de pe pagina de Facebook carte in sate au sansa să obțină și premoiul de popularitate ce constă într-o vizită a echipei c@rte în sate în scoala lor. Votul se încheie pe data de 1 iunie 2023.
LIKE SHARE COMMENT ❤️💛💙